Acest teritoriu din Extremul Orient are o istorie plină de frământări: peninsula a fost colonizată de Japonia (1910–1945), apoi, împărțită de SUA și URSS în 1945, împărțire validată trei ani mai târziu și contestată printr-un război fratricid (1950–1953), care, teoretic, nu s-a încheiat, nefiind semnat un tratat de pace, ci doar un armistițiu.
Ajuns la putere, Kim Il Sung a dat luptei de eliberare caracterul unui mit fondator și a organizat țara după modelul unei unități de gherilă, populației insuflându-i-se o mentalitate de asediu permanent. Acest „stat-gherilă” își datorează durabilitatea nu atât caracterului său stalinist, cât naționalismului inveterat.
Economia țării capătă din ce în ce mai mult o natură hibridă. Granița dintre sectorul public și cel privat este tot mai neclară, fapt care produce profunde mutații sociale. Această evoluție internă are ca fundal o serie de aspecte geostrategice: riscurile pe care le implică ambițiile nucleare ale regimului nord-coreean, dorința de hegemonie a puternicului vecin chinez și revenirea Rusiei în marele joc diplomatic.
